Am auzit ușa într-o seară și un suflet răscolit ce-l căutam. M-a găsit singur.
"Nu caut muze, dar vrei să-mi fii tu? Stai în al meu pat de dureri și suspine cât dorește pielea ta. Le poți lăsa pe-ale tale cu tot cu aripile tale frânte de soartă."
"Mi-e teamă de torturile, demonii și tot ce mai ai tu între pereții din jurul tău."
"Ia aripile mele. Eu am doar o ușă care nu se-nchide niciodată nicicum."
"Tu, haos ce umbli pe pământul ăsta inchegat de suflete distruse, dacă eu nu doresc infinitul tău?"
"Nu sunt o spirală, nu încă, dar ce îți făgăduiesc e mai presus de cuvinte. Te implor, așează-te."
Wednesday, August 2, 2017
Haos
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment