Muzele mele

Mi-am pus temelii peste suflet și cuvinte de nenumărate ori, și tot eu le-am dărâmat învârtindu-mă cu tot cu crucea ce o port în spate. Crucea mea egoista ce îmi sta pe umeri la fel de gingașă precum întunericul peste noaptea asta seacă.
Muzele mele sunt un fluture frumos, o spirală și o oglindă. Muzele mele minunate ce sunt zei și o zeiță scoși cu toții din adâncul meu. Muzele mele ce îl satură foame si blestemul de fi pus un pix in mână. Sunt blestemată să scriu, iar oglinda mea mi s-a pus în spate să mă poată privi de sus. Toate pietrele cu care i-au fost date să fie lovite cad acum peste pata de cenușă pe care o mai am pe mine. Dar nu voi obosi niciodată. Tu, oglindă, bucățile tale îmi stau în artere.