Coroana mea de spini e un dulce cânt al orașului în care îmi sălășluiește ființa. Mă aflu aici dintotdeauna, deși am încercat să plec.
Hârtia mi-a tăiat în carne, și la lumini de oraș obosit, tragicomicul meu s-a făcut pulbere. Nu vreau să cred că e vina cuvintelor pentru prăbușirea orașului, căci cuvintele sunt tot ce mai am în epava asta de ființă ce-mi poartă zgârieturile.
Hârtia mi-a tăiat în carne, și la lumini de oraș obosit, tragicomicul meu s-a făcut pulbere. Nu vreau să cred că e vina cuvintelor pentru prăbușirea orașului, căci cuvintele sunt tot ce mai am în epava asta de ființă ce-mi poartă zgârieturile.
"Bună dimineața, crezi că azi poți fi un măr al discordiei?"
"De ce ți-aș pune ție pe tavă ciulinii mei frumoși ce-s îmbrăcați în tutun?"
"Pentru că mereu sunt un martir, iar tu iți sacrifici muzele în cerneală. Te implor să mă termini așa."
"De ce ți-aș pune ție pe tavă ciulinii mei frumoși ce-s îmbrăcați în tutun?"
"Pentru că mereu sunt un martir, iar tu iți sacrifici muzele în cerneală. Te implor să mă termini așa."
No comments:
Post a Comment